Povestea noastra de dragoste incepe cu mult inaintea chatului. Cred ca inainte ca noi sa ne nastem as putea spune. Asa a fost sa fie! Sa fim doua suflete predestinate. Cred ca si mamele noastre au stiut destinul nostru. Parintii nostri erau prieteni buni, cu multe excursii pe la munte si in special pe Valea Prahovei. Ai nostri erau apropiati ca varsta asa ca s-au legat rapid. Acum uite ca am aparut noi, Mihaela si Andrei, doi tineri indragostiti unul de celalalt ca nebunii.De cand eram mici tot ne jucam impreuna, iar acum la 24 de ani am ajuns sa ne luam. Chiar daca ne-am tot intersectat in viata reala, ambii recunoastem ca chatul ne-a legat total. O recunosc, nu imi este rusine, si stiu ca asa ne-a fost predestinat. Intr-un anumit moment de petrecut pe chat, simteam ca mor daca nu o sun pe Mihaela, si venindu-mi ceva… mai rau ca acea senzatie cand te loveste un fior, am lasat un mesaj offline si i-am spus ca merg catre ea. O voiam langa mine neaparat, iar acele ore petrecute pe chat zilnic, nu imi mai ajungeau. Simteam ca voiam ceva serios si ca este cazul sa iau o decizie.
Am ajuns la ea acasa, era 2 dimineata, ea era treaza, ma sunase pe tot parcursul drumului spunand ca sunt nebun si ca pot pati un accident, dar eu ambitios de fel, am continuat. Simteam ca sunt ca intr-un film de dragoste, eu Romeo, ea Julieta, alergand unul dupa celalalt.

De cum am ajuns la ea acasa, pana a doua zi de dimineata nu i-am dat drumul din brate. Asa mult o iubeam, iar acum, si mai mult. Va spun cu putere ca o iubesc nespus, iar voi mi-ati oferit mai mult decat trebuia, prin prisma faptului ca dati sansa oamenilor sa se intalneasca si sa comunice. In legatura cu Mihaela, inca nu am cerut-o de sotie, dar incerc sa nu ma grabesc, totul trebuie sa vina de la sine.